Cum tratăm depresia post-vacanță

La întoarcerea din vacanță/concediu, starea apăsătoare care pune stăpânire pe noi, se manifestă, în principal, din cauza faptului că noi gândim că toată distracția din acel an s-a dus pe apa sâmbetei odată cu finalul vacanței. Suntem deprimați de gândul că până anul următor nu mai beneficiem de așa un timp numai pentru noi și plăcerile noastre. Dar chiar așa să fie oare? Să vedem ce putem face totuși pentru a nu vedea viața chiar atât de apăsătoare indiferent cât de mișto ne-a fost vacanța de anul acesta. Sigur, asta în cazul în care nu ne hotărâm să profităm de un last minute ce apare în calea noastră :)

Întoarcerea la job ar putea fi un prilej de amintire a vacanței. Depinde mult de mediul în care lucrezi, dar cred că oriunde poți povesti câteva dimineți la rând, cinci minute, la cafea cu colegii tăi, despre vacanțele voastre, poate împărțiți și câteva suveniruri și uite așa nu intri direct în rutină ci o începi cu zâmbetul pe buze și cu cele mai frumoase amintiri povestite. Nu mai spun că relațiile de colegialitate se întăresc în acest fel…

Trăiește prezentul! Fii realist și nu-ți anula viața de zi cu zi doar cu gândul la vacanța ce a fost și la cea care va fi. Nu renunța la toate micile plăceri ale vieții doar pentru o vacanță la care visezi tot anul. Viața ta se întâmplă și în restul de 350 de zile pe an. Cu siguranță dacă la întoarcerea din vacanță te privezi de tot și toate, doar pentru a strânge bani pentru următoarea vacanță, transformi propria traiectorie a vieții tale într-un calvar. Cunosc oameni care fac așa ceva și mai apoi se plâng zi de zi, zi de zi…

Gândește-te că se va întâmpla ceva frumos! Eu asta fac mereu, zi de zi încerc din răsputeri și vreți să auziți ceva încurajator? Uneori, în unele zile, chiar se întâmpla ceva atât de frumos că întrece în intensitate o vacanță. Și mă simt recunoscătoare pentru acele lucruri. Totul, absolut totul stă în felul în care gândim, în care NE gândim zilele. Fiecare are părți mai mult sau mai puțin bune. Chiar și zilele de vacanță. Dacă faci ceva cu adevărat frumos în fiecare zi, pentru tine sau pentru cei din jur, moralul îți va crește cu 100%

Nu spun că fiecare zi trebuie să fie ca una din concediul mult dorit (ce rost ar avea și cât ne-am bucura atunci de concediul propriu-zis?), dar zile frumoase avem și în restul timpului. Dacă lăsăm sindromul post-concediu să ne copleșească nu câștigăm nimic, decât suferință și fizică și psihică. De fapt ce căutăm: o vacanță fără sfârșit sau o viață interesantă zi de zi?