Îmi place să visez, dar cui nu-i place? Îmi place să visez în special la vacanțe superbe care vor deveni amintiri de neuitat peste ani. Un astfel de vis este și va fi până la înfăptuire, o vacanță în croazieră, o vacanță inedită pe un hotel plutitor. M-am gândit odată cât de frumoasă ar putea fi o lună de miere în croazieră, căci croazieră e un tip de vacanță care presupune un lux anume, o stare de spirit anume, poate una din rarele vacanțe în care nu ești tentat să pleci în altă parte în mijlocul relaxării din simplul motiv că apele te înconjoară și trebuie să aștepți portul următor dacă vrei să evadezi de pe navă... dar poate nici măcar nu o să vrei să pleci de pe vas. Dar, mi-am jucat cartea cu luna de miere, acum trebuie să găsesc altceva :)

Ca despre orice mare iubire, îți ia timp să așterni pe foaie miile de gânduri grandioase și dureroase care îți dau târcoale când orice idee duce la ea. Când vine vorba, despre marile iubiri în ale călătoriei, la mine totul se traduce prin Toscana și mai ales prin inima ei: Florența. Nu o pot compara cu un alt oraș de mărimea ei, iar cu unul mai mare n-aș vrea să o amestec, că nu ar fi corect. De fapt, Florența nici nu trebuie comparată, ci luată așa cum e și iubită dincolo e ceea ce e. 

Cred că poți spune orice despre Florența, mai puțin că te va plictisi vizitând-o sau că nu ai ce vedea. Deși am întâlnit două persoane care au avut această impresie despre ea, iar eu am făcut stânga împrejur și am plecat, că altfel mă sufocam de indignare. Cine zice că n-are ce vedea la Florența, zic eu, ia să nu mai calce pe acolo. Destul de corect.

Leagăn al civilizației și filosofiei, Grecia a reușit să cucerească chiar și turistul care nu știa de Aristotel înainte de a călca pe tărâmul Eladei Antice. Grecia a descoperit în fiecare călător un om al mării, al explorării și nu doar al explorării pământului, dar și un căutător al sufletului. Ca un ținut magic, Grecia s-a născut și mai apoi a renăscut din apa mării. Fiecare oraș de pe țărmul său pare a fi o odă închinată mării și zeilor care au iubit-o atât de mult, încât s-au mutat aici.

Cele peste 6000 de insule ale Greciei, de diferite mărimi, răspândite în mai multe arhipelaguri, sunt printre cele mai populare și apreciate destinații de vacanță din Europa. În timp ce unele sunt luate cu asalt de turiști, an de an și în orice anotimp, altele se bucură încă, doar de liniștea localnicilor. În timp ce unele duc o viață agitată în orașe mari și moderne, altele duc o viață calmă în orășelele mici, pescărești de pe malul mărilor. 

Grecia cu insulele sale e o sursă inepuizabilă de vacanțe de vis. Azi o să intrăm puțin în cele mai cunoscute din insulele sale și poate ne lăsăm inspirați pentru vacanța ce se apropie cu viteza gândului.

Corfu

În nordul Mării Ionice, pe coasta vestică a Greciei, cunoscută ca și "Paradisul verde al Greciei", se află Corfu. Mai aproape de coastele Albaniei decât de cele ale Greciei, Corfu a fost preferată de mulți turiști și datorită influnețelor ei italiene. Capitala insulei, Kerkyra, este un veritabil oraș italian. Naturii senzațional de frumoase îi vin în ajutor și prețurile mici care fac din insulă un pol irezistibil miilor de turiști care își petrec aici concediile din fiecare an.

Carte: Blood of Montenegro - Bajram Angelo Koljenovic, James Nathan Post

Film: Casino Royale (2006)

Muzică: Lane Moje - Zeljko Joksimovic

Vacanță de vedetă: Petre Roman - vacanță cu familia  în Muntenegru

Vacanța ta: Sejur sub 150 de euro la Budva cu Tamicris Tours

sursa foto

Spuneam prin articolele trecute, că de copil aveam o listă cu 3 locuri în care îmi zbura mintea în vacanță când avea ea chef: Parisul, Veneția și Egiptul. După cum observați, Egipul era luat cumva total, în întregul său, deși știam clar că doar câteva puncte fierbinți se aflau pe harta dorințelor mele când venea vorba de el... și dintre toate numai el a rămas nebifat. Am început să prioritizez alte și alte locații de care mă tot îndrăgosteam aiurea și am uitat (vorba vine) că e mișto să îți vezi rezolvate întâi și întâi visele din copilărie.

La toate astea se adaugă o activitate pe care prieteni apropiați au făcut-o în vacanța de anul trecut din Egipt: înotul cu delfinii. Știu că este o activitate pe care aș putea să o fac și în alte părți, dar povestea experienței lor m-a făcut să gândesc complet că tot acolo aș vrea și eu să mă întâlnesc cu aceste splendide animale marine.

Și ce aș mai vrea să fac în Egipt, de îmi doresc așa de mult să merg?

Mereu sunt întrebată ce am ales pentru luna de miere și mai ales, ce recomand celor care acum și-o plănuiesc. Îmi place să spun de fiecare dată că destinația este mai puțin importantă, dar totuși trebuie aleasă cu grijă având în vedere că este vorba despre o călătorie/vacanță pe care o faci o dată în viață (sau cel puțin, eu asta le doresc tuturor celor care întreabă) :)

Eu am ales fără să stau pe gânduri, o locație în care visam să ajung de ceva vreme, înainte ca luna de miere să fie o chestie ce se cerea plănuită. Am ales Italia, mai exact Parcul Național Cinque Terre de pe Coasta Ligurică, dar nu despre el o să vă vorbesc azi (deși am în plan să o fac cândva) ci despre trendul pe care merg lunile de miere în ultimii ani.