Revelion în Maramureș...

Probabil cam ultima strigare pentru cei care ar pleca pe undeva de Revelion anul acesta. Nu spun că este foarte târziu, însă spun că plănuirea bună și din vreme ne scutește de emoții. Dacă totuși încă nu ați hotărât ce și cum pentru noaptea ce ne trece în 2017, poate vă tentează un Revelion în Maramureș...

De ce este mereu o idee bună să ajungem de Sărbători în Maramureș? Și mai ales de ce îl iubește atât de mult toată lumea...

Cultura țării Maramureșului e bine cunoscută prin originalitatea și puternicul său specific local. Izvorul acestei culturi originale se află atât în firea deosebită a locuitorilor, cât și în relativa izolare geografică, în curbura nordică a Carpaților, înconjurat de munți cu păduri greu de pătruns. Iarna, zăpezile mari și mulțimea fiarelor sălbatice făceau trecătorile greu accesibile. Trecerile peste munți, mai ales cele pentru comerț, se făceau în grup de teama răufăcătorilor și a animalelor sălbatice, iar asta îi dădea locului, încă din trecut, un aer interesant.

În munții maramureșeni se găsesc peșteri, chei, lacuri și formațiuni geologice, dintre care unele protejate, cele mai cunoscute fiind Cheile Tătarului și Creasta Cocoșului din munții Gutâi și izbucul de la Izvorul albastru al Izei din munții Rodnei. Rezervații naturale sunt și lacurile Tăul lui Dumitru și Tăul Morărenilor din Gutâi. Relieful muntos atrage turiști în orice sezon, dar mai ales în timpul iernii. Masivele muntoase care înconjoară zona depășesc înălțimea de 2.000 m, de exemplu Pietrosul Rodnei 2.303 m, Hovârla 2.061 m în masivul Muntele Negru, iar de la 1.500 m în sus, își fac apariția pășunile alpine.

Relativa izolare a Maramureșului între acești munți a favorizat apărarea lui și conservarea formelor de organizare locale pentru sute de ani, dar și păstrarea modului tradițional de viață rustică până aproape de zilele noastre. Toată lumea știe ce frumos se păstrează în zonă tradițiile și cât de interesant e să fii acolo de Crăciun sau Anul Nou. 

Bonus: Cimitirul vesel de la Săpânța! 

Povestea nu e chiar atât de veche, vine de prin 1935 doar, dar a câștigat în valoare rapid și nesperat, iar lumea venea să vadă minunea. Stan Ioan Pătraș, un anonim sculptor în lemn la acea vreme, începe să sculpteze pe crucile pe care le realiza pentru cimitirul din sat și niște texte rimate care povestesc oarecum câte ceva din viața celui răposat… În timp, ideea este din ce în ce mai apreciată, iar ea se integra perfect în stilul de viață maramureșan. Sculptorul adaugă acestor rime din ce în ce mai multă culoare și savoare, își împodobește și casa cu sculpturi colorate și continuă să sculpteze la început până la 10 cruci pe an… însă la moartea sa, din 1977, Cimitirul Vesel care îi poartă amprenta ajunsese să fie locul a peste 700 din lucrările sale. Evident creatorul acestui loc deosebit în România este înmormântat tot aici, și-a comandat crucea în timpul vieții și ea a fost realizată de doi elevi de-ai săi, epitaful și l-a compus singur și îl puteți citi și acum pe crucea sa de la Sâpânța. În momentul de față, continuatorul tradiției crucilor de la Săpânța este Dumitru Pop, care a ales să și locuiască în casa maestrului său și să o întrețină ca atelier și muzeu.