1. Peisajele toscane. Când mă gândesc la un circuit în Toscana, prima imagine care îmi vine în minte este cea a unui deal domol, cu un drum străjuit de chiparoși, eventual un lan de grâu cu maci și în alte cazuri, o podgorie. Aceasta e Toscana din mintea mea și așa este cel mai adesea reprezentată în imaginile pe care le vedem de acolo.
2. Orașele medievale. Facem o listă? Sau le lăsăm să vorbim de ele pe rând? Nu am pretenția că le-am văzut pe toate, dar cele pe care le-am văzut mi s-au părut a fi de o frumusețe rară. De exemplu, Siena este o frumusețe de oraș, o splendoare pentru care s-au inventat epitete prea puține. Mulți o preferă chiar Florenței și nu am nimic de comentat, este un oraș care te cucerește și la care visezi mult timp după ce îl vizitezi. Mai pot aminti de Lucca, un orășel desprins din povești, o așezare dintre ziduri groase de care ai senzația că nu poți trece, dar în interiorul lor descoperi o aglomerație colorată și veselă. Mai este Cortona și câte și mai câte.
3. Cele mai frumoase sate din Italia. Există o listă oficială a celor mai frumoase așezări italiene și a celor mai încântătoare sate. Mai bine de jumătate dintre cele de pe lista oficială sunt din Toscana și nu are cum să nu fie așa. De San Gimignano ați auzit? I se mai spune și Manhattan-ul Medieval al Europei, un oraș al turnurilor de poveste cu o poveste aparte fiecare. Călătoria poate continua prin patria vinului în două din cele mai celebre sate din industrie, Montalcino și Montepulciano. Dar sunt o puzderie, de am ajuns la concluzia tristă, că și să trăiesc acolo și n-aș reuși să le văd pe toate în viața asta.
4. Vinuri și mese îmbelșugate. În Toscana se mănâncă excelent, iar unele preparate sunt foarte cunoscute, cum este Bistecca Fiorentina sau preparatele cu trufe, însă pe cât de bune pe atât de scumpe. Vinurile toscane sunt printre cele mai apreciate din Europa și din lume. Unul dintre cele mai scumpe și selecte vinuri europene este celebrul Brunello di Montalcino, ați gustat vreodată?
5. Lecții de istorie a artei la fiecare colț de stradă. Despre foarte puține locuri pot spune fără să o dau în clișeu, că sunt adevărate muzee în aer liber. Multe orașe toscane se încadrează aici, cu precădere Florența, unde te minunezi fără exagerare la fiecare colț de stradă, de nu-ți mai trebuie muzee, căci fiecare clădire pare ruptă din atlasele de Istorie a Artei. În fiecare oraș în care ajungi, te întâmpină o atmosferă de legendă cumva și te aștepți ca din moment în moment să vină un ghid, să pună o lumină pe o clădire și să-ți explice ce-i cu ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu