A călători singură nu se numără printre preferințele mele și cu toate acestea ar fi câteva destinații pe care m-aș vedea abordându-le de una singura. Unele locuri parcă sunt croite după sufletul femeii și le fac pe acestea să simtă că aparțin nu doar locului ci și unui moment anume. Atunci se naște un gând special, că ar putea avea o cămăruță cu geamuri micuțe ce dau spre mare sau spre o piață cochetă și să zăbovească acolo o vreme. Două asemenea destinații le găsiți mai jos:
Ljubljana mi s-a părut cea mai feminină capitală în care am ajuns. Culorile ei calde și atmosfera intimă, tulburată doar de câte o bicicletă colorată ce traversa lin potecile, m-au făcut să-mi fi dorit ca întâlnirea mea cu acest oraș să nu fi fost doar atât de pasageră. Artiștii stradali ce pictau necontenit chipuri ale unor femei ce nu le mai erau prezente, trubaduri ce puneau toată patima în cântul lor dedicat, desigur, tot unei Ei care i-a inspirat cândva, mireasa cu rochie scurtă pe de bicicleta dublă din Piața Preseren și nu în ultimul rând o Ea înveșmântată în culorile unei toamne pe care o purta în primul rând pe chip, toate, dar absolut toate m-au făcut să sper că voi reveni cândva în capitala Sloveniei…
Pavia unei Italii foarte romantice de obicei, nu se vizitează pentru obiectivele ei turistice, nici nu-ți vine să le cauți, e un obiectiv turistic EA cu străzile ei și podul acela imens ce crapă orașul în două ca să-i facă loc râului Ticino să treacă să-l întâlnească pe celebrul PO (cel în delta căruia s-a format și Veneția). Pavia e Ea, așa cum e Ea, o nestemată printre ale nestemate ale Lombardiei. Nu vrea să iasă în evidență decât prin Ea și poate pentru o altă Ea.
Și pentru că sunt destul de melancolică azi, ah, astenia, vă întreb, oare vouă ce destinații vă par a fi cele mai calde, calme și feminine din ce ați văzut prin lume?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu